Brâncuși este, încă, un mare necunoscut. Sau, mai exact, un fals cunoscut (cel puțin în parte). Un familiar care ne surprinde de fiecare dată ca un străin. Cineva care, la fel ca el însuși din România natală și, ulterior, ca păsările sale în spațiu, nu încetează să plece, să pornească, să ne invite la drum… și să ne piardă pe drum. Din fericire, el lasă drumul în urmă, adică în același timp îl depășește și îl ia cu el făcîndu-se nevăzut, dar ni-l și lasă ca o urmă (sau umbră), după care, dacă