Ploaia e, la București, un fel de oglindă. Indiferent de cum bate soarele în bălți după furtună, sau după cum pică lumina de la becul străzii, noaptea, deasupra vreunei guri de canal, astupată cu gunoi. Oglinda reflectă, cu fiecare strop căzut, starea reală a unei infrastructuri șubrede și a unei administrații care, parcă merge prin noroi, până la genunchi, de ani buni. Sub codurile roșii de ploi torențiale, se vede de fapt un oraș clădit pe nămol, condus la fel, de un „nămol” de incompetență

Tag-uri: Bucureşti