Țiuitul   Forfota încetase. În zorii acelei zile de mai, te plimbai fericit pe străzile unui oraș pustiu. Ploaia împrospătase aerul, devenit respirabil ca niciodată, și un curcubeu înconjura pămîntul – senzația că pedalezi pe o frunte nimbată. Într-un loc mai înalt, după cîteva opturi pe asfaltul fără mașini, descoperi o stradă în pantă, ivită special pentru tine. O stradă în formă de scară. Deja cobori cu bicicleta în mîini – bicepșii numai un zvîcnet –, parfumul de liliac îți inundă nările,