Sunt dimineți în care cafeaua are gustul limpede al unei promisiuni: aroma ei curată, aproape florală, urcă încet spre cap, iar gândurile se adună, ordonate, ca niște pagini bine tipărite. În astfel de dimineți ai impresia că lumea, cu toate mizeriile ei, poate fi ținută la distanță de câteva lucruri simple: liniștea camerei, lumina egală de pe birou, un espresso băut fără grabă. Dar există și alte dimineți, mai rare și tocmai de aceea mai apăsătoare, în care trebuie să deschizi dosare, să auzi