Puține subiecte economice provoacă reacții atât de emoționale precum dobânzile. Creșterea ROBOR nu este percepută doar ca o evoluție financiară, ci ca un gest deliberat împotriva debitorilor. În spațiul public, limbajul devine rapid moral: băncile „profită”, piața „abuzează”, iar banca centrală „lasă” dobânzile să urce. Rareori discutăm despre dobânzi ca despre ceea ce sunt în esență: prețuri. Nu prețuri obișnuite, ci prețul timpului, al riscului și al dezechilibre lor acumulate într-o economie.