Parcă e un făcut. Nu apucă România să iasă din căcat, că vine din senin nota de plată și, de sus, din ceruri, deștele divine apasă capul cel plecat, pe care încă nu l-a răpus sabia recesiunii. Nici nu trecuse bine 2005, cînd tot românul prinsese spiritul consumerist european și dădea cu buletinu-n bănci, pentru credite nebunești, că – hop! – a venit criza din 2008. Au trecut zece ani și, peste o oarecare stabilitate, au căzut trosnind pe acoperiș pandemia și datoriile. De-abia am rîs anul