Pe când obișnuiam să fiu mai prezent pe rețelele sociale, un obicei, recunosc, mare consumator de energie, urmăream un militar în rezervă, care ocupase o funcție înaltă în armată. Un om înțelept, calm, care, după o carieră frumoasă, părea că și-a găsit un fel de tihnă la care tânjim mulți dintre noi și pe care (încă) mai sperăm să o dobândim. Pentru că totul părea la modul ideal. Un câine mare cât un urs, blând și frumos, nepoți care zburdau nestingheriți pe un gazon îngrijit, o carte bună –