Irina își amintește și acum liniștea aceea grea. Trecuseră 210 zile de când își pierduseră primul copil. 210 zile de când durerea nu mai avea lacrimi, ci doar tăceri. Când a aflat că este din nou însărcinată, nu s-a bucurat. A plâns. Îi era frică. Nu știa dacă inima ei putea să mai treacă printr-o încercare. Dar undeva, în tot acest amestec de teamă și durere, se aprinsese o scânteie de speranță. Totul s-a schimbat în ziua de Paște. Atunci, pentru prima dată, Irina a reușit să rostească ceea ce