În țara cu cea mai scăzută încredere în știință și tehnologie din Uniunea Europeană și cu o teribilă rată a analfabetismului funcțional, a discuta despre sectorul cercetării ca despre un lux inutil este nu doar greșit, ci de-a dreptul periculos. Atacarea cercetării pe criteriul așa-zisei ineficiențe productive trădează o neînțelegere a rolului acesteia în modelarea și progresul unei societăți. În România, cercetarea este și așa grav subfinanțată de decenii bune, ceea ce a determinat un continuu