În urmă cu vreo șaptezeci de anișori, pe cînd se potcovea proletcultismul cu nouă’j nouă de oca de fier și sărea pînă-n prima pagină a Scînteii , Dobrogeanu-Gherea devenise criticul literar statutar și statuar, umplîndu-l de rușine pe decadentul Maiorescu, un burghez putred și corupt pînă-n măduva (putredă) a oaselor exploatatoare. Gherea strălucea pe cerul roșu și umpluse gurile și rîndurile de critică socială. Douăzeci de ani mai tîrziu, numele lui era acoperit de praf și, să vezi minune,