Nu demult, în vremurile acelea fericite, pe cînd untul era de un alb imaculat, pîinea, veche și sănătoasă și parizerul – minune dumnezeiască, brînza din comerț avea fix două prețuri: 23 și 27 de lei. În timpul ăsta, eu, elev, soldat sau student, aveam de sortat roșiile de export și cartofii de uz intern. Așa arătau vremurile pe care le slăvesc suveraniștii de modă nouă. Însă nu despre întristare și bogăție vreau să vorbesc aici. Cine se întorcea seara cu un pui, o juma’ de brînză, un salam sau