Dragii mei cu Jurnalul sub braț, dimineața, în San José, nu te trezește claxonul. Te trezește mirosul. Nu de combustibil, nu de asfalt încins, ci de cafea. Nu e metaforă, e realitate. Țara asta miroase a cafea proaspăt măcinată. M-am oprit într-o mică plantație din Tarrazú. Un fermier, Carlos, îmi arată boabele puse la uscat. Îl întreb cât produce. „Nu mult”, îmi spune. „Dar bun”. Îl provoc: „Și dacă ai produce mai mult?”. Se uită la mine ca și cum i-aș fi propus să dilueze vinul cu apă. „