Pe fondul stagnării economice, al îmbătrânirii populaţiei şi al crizei climatice, tot mai multe voci din Europa pun sub semnul întrebării viabilitatea modelului economic bazat pe creştere continuă. Ce ar însemna ca o ţară să îmbrăţişeze oficial un viitor fără expansiune economică, dar cu investiţii în rezilienţă, echitate şi bunăstare colectivă? Şi, mai ales, poate o astfel de viziune să câştige legitimitate politică într-un peisaj dominat de promisiuni de prosperitate fără sfârşit? În mare