Borșul, cult și cultură. O lingură de rădăcină vie
Lucian Nemoiu
* nu e ciorbă, nu e supă, nu e zeamă oarecare * e borș, cu gust acrișor inconfundabil, cu leacuri vechi de când lumea, cu mândrie gospodărească și memorie colectivă în fiecare lingură * borșul nu e doar o mâncare – e un ritual, o cultură lichidă, o poveste care se toarnă din oală în suflet, generație după generație Cuvântul „borș” vine din limba slavă veche – bŭrščǐ , care desemna inițial o plantă sălbatică, borscik , sau Heracleum sphondylium , folosită pentru a acri mâncarea. Cu timpul,
din zilele anterioare