Există un moment curios în istoria artei moderne. Din când în când, un autor pornește la drum cu intenția de a denunța un fenomen și ajunge să îi surprindă atât de bine logica încât oferă, fără să vrea, și argumentele în favoarea lui. Așa s-a întâmplat cu Émile Zola în Banii. Și, într-un mod surprinzător de asemănător, cu Martin Scorsese în Lupul de pe Wall Street. La prima vedere, comparația pare forțată. Între Parisul speculativ al anilor 1860 și Wall Street-ul anilor 1990 există diferențe