Parcă mai ieri se tînguia fabulistul pre versuri tocmit: „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței!“. Și îi țineau hangul democrații vajnici: „Libertatea (a cuvîntului) te iubim, ori învingem, ori murim!“. Vai, cîți iubitori întru Rațiu îi purtau cuvintele pe limbă, ca pe niște icre prețioase! „Voi lupta pînă la ultima mea picătură de sînge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“ Ei, alta acu’! Nu contează că n-a zis-o el, da’ e un adevăr incontestabil! A gemut țara, pînă mai ieri, de