Zilele trecute, abia scăpând de furia comportamentală a unui conducător de trotinetă, care mi-a atins din zborul lui periculos mâna, am aflat din gura unui prieten ortoped, care râdea ironic, următoarele: ”Lasă-i, sunt demenți, spitalele de ortopedie sunt pline cu ei, mâini, picioare rupte, avem mult de lucru”. Mâinile și picioarele se mai repară, dar capul? Dacă prin cădere se produce o fractură de coloană sau altceva, mai grav, nu analizează nimeni? Într-o vreme, polițiștii îi numeau pe