L-am cunoscut pe Marian Ilea prin anii ’90, imediat după revoluţie, în redacţia revistei de cultură Măiastra, de pe strada Petöfi Sandor nr. 12, din Baia Mare. Avea un fel de sarcasm asupra vieţii. Un fel de batjocură necruţătoare, nu ştiai niciodată când vorbeşte serios sau când râde de tine. Era ca țăranii din Maramureș: râdea în faţă de tine şi trebuia să fii pregătit să-i răspunzi sau să te fereşti de el. Unii ziceau că mai bine este să-l ţii de prieten decât să-ţi fie duşman. În