Sunt încă elev de liceu în Capitală, la un colegiu de prestigiu. Atât pentru mine, cât și pentru colegii mei mai mari, cei din clasa a XII-a, care tocmai au încheiat ultimul an de liceu, mersul la școală reprezintă ceva firesc, aproape ca ploaia sau iarba care înverzește primăvara. E o parte naturală a vieții, o continuitate de necontestat în lumea noastră. Acum, când i-am privit pe cei mari plimbându-se pe holuri cu o emoție amestecată cu regret în priviri, îmi dau seama mai clar ca niciodată