Viața tihnită, retragerea periodică într-un loc liniștit care să asigure confort și siguranță în efortul intelectual al actului creației se întîlnesc la mulți scriitorii ai Antichității greco-romane. Ovidiu, exilat la Tomis, în prefața la Tristele , se plînge de faptul că tocmai aceste condiții i-au lipsit în inospitalierul oraș de pe malul Pontului Euxin: „Singurătate cere și tihnă, poezia;/ Pe mine mă aruncă furtunile pe mări./ Cînd scrii să n-ai vreo teamă: eu văd în orice clipă/ Cum sabia