Un om a murit liniștit, așezat pe un scaun de autobuz . Nu într-un război. Nu într-un spital supraaglomerat. În autobuz, fiecare individ a făcut un calcul tăcut… „dacă vorbesc, întârzii”, „dacă întârzii, pierd ceva”, „am probleme la serviciu”, „mă aşteaptă copilul”…Viața celuilalt devine o variabilă abstractă, iar costul personal imediat cântărește mai mult decât valoarea absolută a vieții. Asta nu pentru că oamenii sunt răi, ci pentru că sistemul social îi antrenează să fie eficienți, nu