Auzim deseori că am ajuns o țară dezrădăcinată, din care se pleacă mult și se revine prea puțin. În același timp, vedem cum românii - prin copiii lor - prind rădăcini în alte țări, dar că nu își părăsesc cu adevărat propriul pământ, nu își abandonează limba, nu ascund dorul de tinda casei cu bunici.  Asistăm, astfel, la un paradox: pe de o parte, mulți români pleacă în străinătate în căutarea unor oportunități pentru o viață mai bună, ceea ce creează o percepție de "dezrădăcinare" a țării. Pe