Serile petrecute la televizor pot fi o sursă de conflicte. Iată cum ne învață psihologul să rezolvăm în mod armonios situația. Eu mă uit rar la televizor. Încerc, pe cât posibil, să-i transmit asta și lui Iusti, băiețelul meu de cinci ani. Observ însă cu părere de rău cât de ușor „cutia cu imagini” ia locul cărților de povești. Știu că mulți mă consideră exagerată pentru faptul că nu prea îl las nici la desene animate. Subliniez: nu prea. De fapt, cât a fost mic, nu l-am lăsat deloc. Apoi,