Am în față un monitor robust, cu tub. Ocupă un sfert din birou și e imposibil să-l miști fără să-ți întinzi un mușchi. Caloriferul scoate un țiuit ciudat, iar frigul care intră pe la geam trece neobservat, acoperit de ritmul tastelor care bat regulat, aproape ritualic… Suntem patru în sufragerie, transformată în birou de apartament, fiecare cu ecranul lui care pâlpâie discret, semn că și azi muncim la un vis pe care prea puțini îl înțeleg deocamdată. Așa îmi imaginez că ar fi fost o zi din