Strîngerea mărturiilor despre Caragiale încheagă imaginea omului – spectacol, pentru că el înţelegea viaţa ca pe un spectacol continuu, conceput, regizat şi jucat de el însuşi. ● „Una din marile lui slăbiciuni, îşi aminteşte Slavici, era să se uite la cei ce îi trec prin faţă ori stau în preajma vederii lui, să scruteze mutre, să prindă gesturi şi atitudini […]. Îmi dădea din cînd în cînd cu cotul, îmi trăgea cu ochiul, îmi şoptea <Ai văzut?>, şi atîta era destul pentru ca să ne înţelegem. –

Tag-uri: Ion Luca Caragiale