Podoabă a literaturii române vechi, ,,Anonimul brâncovenesc” reprezintă memoriile unui contemporan al domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiind, de fapt, ,,Istoria Țării Românești de la octombrie 1688 până în martie 1717”, după cum a numit-o C. Grecescu, editorul acesteia. Este scrisă ,,fără nicio urmă de adulație, dar cu căldura unui partizan al politicii brâncovenești și adversar al Cantacuzinilor, cărora le impută pe un ton violent pieirea înțeleptului domn”, după cum remarcă George Ivașcu.