”Happy End” (2017), între satiră neagră și înțelegerea naturii umane

Sanatate

O cronică neagră, dar dovedind aceeaşi profundă înţelegere a naturii umane demonstrată anterior de Haneke, care se menţine la standardele care l-au consacrat Există formulări tautologice şi formulări care, dimpotrivă, ne apar ca absurde prin contrast, fiindcă includ termeni care se contrazic (ca şi cum ai spune, de exemplu, ”o furtună ca o adiere” sau ”o mulţime de numai câţiva oameni”). Mai în glumă, mai în serios, în cea de-a doua categorie ar putea intra şi ”un film cu final fericit regizat

din zilele anterioare