Cred că a sosit vremea să ne judecăm idolii. Ba chiar să-i tragem la răspundere. În mitologia occidentală, Churchill stă drept, cu trabucul între degete, privind istoria ca pe un front moral clar delimitat. Binele de o parte, răul de cealaltă. O imagine utilă. Dar incompletă. Când cobori din statuie în arhivă, apar petele. Nu accidente minore, ci urme de sânge, ambiguitate și frică administrată legal. Churchill nu începe cu 1940. Experiența lui timpurie, în războiul cu burii, îl arată ca un

Tag-uri: accident