De câteva decenii, discursul public din România este dominat de imaginea unui stat risipitor, supradimensionat şi ineficient. Fiecare nou guvern promite „reducerea risipei” şi ”eficientizarea cheltuielilor”, fără a se opri asupra unui fapt esenĹŁial: statul român este cronic subfinanĹŁat. Această subfinanĹŁare cronică a unor domenii esenĹŁiale - educaĹŁie, sănătate, infrastructură - nu este doar o simplă chestiune bugetară, ci rezultatul unei viziuni economice care ignoră legă